Nu iti compara copilul, el e unic!

Mie mi se pare ca una din problemele cu care ne impovaram  copilul este comparatia. Comparatia cu alt copil este un instrument sigur al distrugerii stimei de sine, abilitate atat de importanta pe tot parcursul vietii, mult mai importanta decat notele de la scoala.

“Ce nota ai luat? Dar Cutarescu CelMaiBunDinClasa cat a luat?”. Atat de gresita comparatia, iti va face copilul sa se raporteze mereu nu la eu insusi si la cat de bun a fost ieri, ci la un Cutarescu anume, care si peste ani ramane ca reper al neputintei lui personale.

Cati copii de 10 nu se pierd pe parcurs? Despre cati comandanti de detasament nu am auzit ca s-au casatorit la 18 ani si s-au pierdut….sau ca au facut trei facultati si sunt someri? A fi exceptional  la concursurile scolare, nu inseamna a avea abilitatile necesare unei vieti de adulti implinite. Elevul acela exceptional la matematica cu care iti compari obsesiv copilul, nu ai garantia ca va reusi in viata…sau si mai mult, aceea ca va fi fericit. Si atunci? De ce sa iti compari copilul cu el? Poate nu au aceleasi abilitati, poate nu sunt talentati la acelasi lucru, poate nu ii face fericiti acelasi lucru. De ce sa ii creezi copilului tau un complex pe care nu are instrumentele sa il demonteze prea curand?

Mai bine il incurajezi. Mai bine ii arati ca este pe drumul bun, pentru ca astazi este mult mai bun decat ieri. Mai bine, atunci cand ia o nota mai putin buna ii explici ca este doatr un esec, pe care il poate corecta oricand perseverand in a indrepta lucrurile. Mai bine il inveti sa fie curios si sa descopere lucruri noi pentru el, nu doar ca sa fie mai bun decat colegul lui. Mai bine ii spui zilnic ca el este special , ca te simti minunat ca este copilul tau si ca nu l-ai da pe o mie de colegi ai lui care au rezultate exceptionale.

Poate nu ai sa am cel mai bun copil din clasa, insa vei avea un copil fericit, curios, cu stima de sine si care va trata orice esec ca pe un pas inainte catre atingerea scopului propriu.